Category Archives: Job Employment

Despre platfomele de intermediere advertoriale sponsorizate

Ce sunt aceste platforme ?

De obicei, site-urile Media&ArRTvertising, ale unor companii legale ( premium ) cu acte în regulă, putând fi verificate în orice moment, deţin asemenea platforme sofisticate de intermediere de advertoriale sposorizate între vânzâtori, profesionişti în arta scrisului şi nu numai, respectiv cumpărători serioşi, de anvergură, oferind soluţii de marketing precum branding-ul, web-ul, social media, advertorial-ul, linku-ul, bannere-ul, emblema, soft-ul, afacerlei la cheie etc. şi având posibilitatea, râvnită de mai toţi proprietarii de site-uri, pe lângă alertele de escrocherii, avertizările altor site-uri şi comentariile unor persone dezinteresate, de bună credinţă, de a se apăra de intruşi sau de hackeri. Într-o  lume nebună, în care totul se fură, lupta acestor companii selecte de a-şi proteja şi spori portofuliu de nişă, este acerbă. Dincolo de înlelesnirile specifice, de autentificare, postare şi relaţionare, companiile Media&ArRTvertising, au foarte bine pus la punct sistemul de plăţi, excusiv prin virament bancar, câştigând astfel încrederea clienţilor şi evitând pe cât se poate promisiunile fără acoperire, comisioanele, pretinse adesea  de freelancees ori scrierea gramaticală proastă a materialelor, cât şi a ofertelor promoţinale ( restrâse la intervale de timp rezonabile). Interesante apar şi platformele de crowdfunding  ( finanţare participativă ) prin care publicul este chemat, printr-o reclamă constantă şi agresivă pe Facebook, Linkedin, Google+, Twitter, YouTube, tv, presa scrisă sau radio , susţinută de platformă, să sprijine un proiect public, cum a fost, în trecut,  ridicarea Ateneului român sau a Statuii Libertăţii, în SUA. Se înţelege de la sine că acceste   companii de intermediere au un comportament speculativ, riscând pentru acei oameni de excepţie, fără bani carere vin cu poiecte strălucite, împărtăşite atât de administratori, cât şi de comunitate. O atenţie aparte, o acordă promotorii acestor mijloace ştiinţifice de marketing multinaţionalelor, care îşi finanţează proiectele şi care investesc în reclamă şi sponsoizări altruiste. Sumarele introductive, de impact, devoalând microjoburi sau alte informaţii de interes, asigură un trafic uriaş, dar atrage şi pe cei care vor să intreprindă ceva, în beneficiul site-ului. De regulă, administratorii cumpără numai ce pot vinde cu un anumit profit, aplicâd metoda selecţiei riguroase şi a refuzului temporar, politicos, fără îndepărtarea brutală a potenţialui client. Un control riguros se face şi asupra conţinutului  comentariilor şi postărilor, adesea şterse sau sancţionate cu înepărtarea autorului de pe site. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării.” Poeţii, spunea Freidrich Neitzsche, nu se ruşinează de proprile experienţi – ei profită de ele”.

Mercenarii (Freelancerii)

Freelancer-ul este acea specie de lucător atipic, care munceşte în mod independent de pe fotoliu sau patul său de acasă, alături de copii sau de nevastă, în colaborare cu un site (blog) sau cu o firmă specializată în cumpărarea ori comercializarea unor articole de nişă pe internet, scrise de acesta, la comandă, de cele mai multe ori.

Dacă termenul apare în romanul Ivanhoe a lui Walter Scot prin anul 1800, desemnând un războinic mercenar, în 1903 lingvişti englezi îl recunosc ca verb, apărând în Oxford English Dictionary, apoi in limbajul IT, desemnând o personă sau mai multe, care lucrează pe cont propriu. Sfera prin care se învârt aceşti mercenari de profesie este pe cât de selectă (servicii de otimizare pentru motoarele de căutare, copywriting sau content writing, design grafic, progamare în diferite limbaje, producţie şi editare video, consultanţă ori planuri de afaceri) pe atât prozaică pentru oamenii de rând, în opinia cărora lucratul pământului, de pildă, este o îndeletnicire mai eficientă decăt lupta cu  stihiile internetului.

Departe de a fi un ins mediocru,  frelancer-ul este un leneş incorigibil, un însingurat, un egoist lamentabil, prins în propria pânză de păiajen, care consideră munca, fizică sau intelectuală, după caz, un apanaj al maşinii ori al calculatorului, omul situându-se deasupra acestor lucuri prozaice.

Păsăreasca folosită în relaţiile sale cu ceilalţi, de genul web, cyberspaţiu, faq, fddi, download, fqdn, http, folder, relay, gif, host, ip, isdn, jpg, link etc, nu are darul să-l reapropie de oameni, de prietenii de altădată, care, cel mai adesea, îl privesc perplecşi, atribuindu-i, mental, desigur, epitete deloc ispititoare, lăsându-l, în cele din urmă, în plata Domnului.

Nici sub aspectul câştigului, freelancer-ul, nu excelează mai mult, întrucât câştigul său depinde de comezile celor atinşi de microb, tot mai puţini, din păcate, care apeleză la un freelacer doar în ultimă instanţă, când nu mai au ce fura sau sustrage din acest mediu foşgăitor, populat de tot felul de specii hrăpăreţe, internetul. Poveştile cu freelanceri de succes, scrise tot de freelanceri, sunt simple fabulaţiii, emulaţii în gol, proiecţii metafizice ale unor creiere înfierbântate, care nu mai miră pe nimeni. A munci în mod independent nu înseamnă că eşti şi independent, ba chiar dimpotrivă, dependenţa de client este similară cu dependenţa de serviciu, director, familie,etc.

Orice s-ar zice, frelancer-ul rămâne un mercenar detestabil pe câmpiile buruienoase ale literaturii, unde fie nu a încăput, fie nu şi-a găsit locul. Într-o lume abstractă, cu prieteni şi adversari abstracţi, cu cifre şi imagini abstracte, cu logaritmi şi matematici complicate, cu aplicaţii abstracte, de neînţeles, freelacer-ul întruchipează expresia inconfundabilă a visătorului Don Quijote în luptă cu morile de vânt, necucerite încă de nimeni.

– See more at: http://congrazie.ro/blog/view/29638/mercenarii-freelancerii#.VElOP_mUdzg